Dragoste?!!!

Cauți adormit prin lume

Dragostea ca pe-o salvare,

Uneori îi dai și-un nume…

E doar propria ta înscenare.

 

Nu spera că ai să poți

Să găsești în altă parte,

Chiar de numeri și socoți,

Dragostea nu-i joc, nu-i carte.

 

Dragostea e simplu, viața

Ce se regăsește-n noi,

Dar orbiți de-a lumii „ceață”

O tratăm ca pe-un gunoi.

 

Căutăm în alte părți,

Fără să privim în noi

Și ne ridicăm cetăți,

Dar înăuntru suntem goi.

 

 

Dragostea nu-i poezie,

Nu este  nici cântec sfânt.

Dragostea e simplu, Viața,

Suntem noi, toți, pe Pământ.

 

 

 

Iubește azi…

Cu sufletul resuscitat

Căci iadul iar tu l-ai văzut,

Să mai iubești nu ai uitat,

Te-ai ridicat frumos, curat.

 

 

Durerea ce te-nconjura

A dispărut când ai decis…

Destinul tău încă „nu-i scris”

Sunt lucruri ce se pot schimba.

 

 

Chiar dacă azi sufletu-i scrum

Viața îți poate oferi

O nouă șansă, iar într-o zi…

Ai să uiți ce simți acum.

 

 

Iubește azi, nu aștepta

Iubește sincer și curat

Durerea este doar un „fapt”,

Iar tu alegi ce faci cu ea.

 

 

Viața e dată s-o trăiești

Mulți însă o fac fără a ști

Că sunt doar „morți” printre cei vii

Atunci când refuzi să iubești.

Ce sunt…?!:)

            (….just because…)

Nu-s păpușă, nu-s zeu,

Sunt parte din Dumnezeu.

Nu-s furtună, nu-s nici vânt

Doar un suflet pe Pământ.

Nu sunt roua dimineții,

Doar un suflu drag al vieții.

Nu sunt mare, dar nici mică…

Nu sunt asul cel de pică.

Nu sunt soarele, nici luna

Doar o fată simplă….una.

Nu-s vârtejul cel de foc

Doar un suflet cu noroc.

Nu sunt eu o vrăjitoare

Dacă am ce altul n-are.

Nu-s ocean și nici vreo mare

Ci un trup ce suflet are.

Nu-s desen și nici culoare,

Nu-s o fată „oarecare”.

Sunt un suflet pe Pământ

Binecuvântat de Tatăl Sfânt.

Sunt „aici” pentru că vrea

Să mai pot să fac ceva…

Iar atunci când n-oi mai fi

Sigur se vor risipi,

Toate vorbele-n vânt….

…..despre ce-am fost pe Pământ!

 

 

 

 

Strigăt

 

 

Înntoarce Doamne bine în lume

Știu Doamne, uităm al Tău Nume

Căci doar atunci când ajungem la greu

Ne mai gândim și noi la Dumnezeu.

Toate „au fost ascunse” de noi, din timpuri vechi

Să le dezgropi pe toate, acum e greu să le pricepi.

Ai milă Doamne și răbdare tu cu noi

Întinde  a Ta mână când suntem în „noroi”.

Îngerii așteaptă cumva să ne-ndreptăm,

Dar noi am și uitat ca-n ajutor să îi chemăm .

Până și viața uităm ca s-o trăim,

Ajungem să o plângem doar după ce murim…

Timpul nu pare de-ajuns,

Murit-am încă din viață fără să fii știut.

Ai milă Doamne Tu și Maica Ta

Nu ne lăsa să risipim viața.

E…

Dumnezeu e pe Pământ

Și în ape și in vânt

Îl găsești în orice floare

Orice pasăre călătoare

Îl găsești la tine-n gând

Orice faptă bună și cuvânt.

Trebuie să știi să-l chemi

Să-l iubești, să nu te temi.

Să îi mulțumești frumos

Pentru orice lucru de folos.

Să crezi și să ai putere

Să îi mulțumești întai, apoi cere

Crede apoi tu neclintit tot ce ceri s-a împlinit.

Dumnezeu e pe Pământ

Lângă tine orișicând

Doar să știi ați asculta

Sufletul și-a nu uita,

Te iubește neîncetat

Chiar de sufletul a uitat.

Așa că aduți aminte

Și de acum înainte

Mulțumește Tatălui Tău

Că e cu tine mereu

Chiar și-atunci când pierzi crednința

Și te vezi în suferință.

Nu uita, suflet iubit

El e Cel ce te-a zidit.

….ce e iubirea?

 

Ce e iubirea, nu știu  să zic

Un fluture atât de mic,

Ce îți dă fiori doar cand te gândești

Că ești doar un om și că iubești.

Ce e iubirea, habar nu am

Să fie un surâs al celui drag….

Sau poate doar o mângâiere

Sau doar un vânt, o adiere.

Sau poate e o simplă floare

Ce surâde blând spre soare.

Sau poate doar un răsărit ,

Al unui nou început mult dorit.

Ce e iubirea, n-am idee,

Știu doar că se naște și nu piere

Atunci când este împlinită

Și de oameni prețuită.

Ce e iubirea, știu doar unii

De obicei sunt doar „nebunii”,

Ce au curajul s-o împlinească,

Iar mai apoi s-o daruiască.

S-o dăruiască cu sufletul curat,

Ca pe un dar mult așteptat

Căci iubirea nu are valoare

Ținută în ascunzătoare….:)

 

Când cuvintele nu mai funcționează….folosește….inima….

Inima vs creier?

Oricum suntem obișnuiți că sentimentele ne întunecă judecata, ne fac vulnerabili și ușor de manipulat.Poate dacă am atinge echilibrul, puțină judecată nu strică nimănui, însă emoția este cheia.Dacă am folosi numai una e ca și cum am avea un singur rinichi, am respira printr-un singur plămân.Nu există conflict între inimă și creier, e doar marketingul de vină, ceea ce ne face să folosim cuvinte doar pentru a exprima ceva, însă noi avem nevoie de a comunica ceva, de a transmite celuilalt o parte din noi de fiecare dată când rostim ceva.
Nu toți suntem dispuși în a comunica, suntem liberi fiecare de a face alegeri.
Uneori însă cuvintele dor, macină…de aceea când mintea o ia razna folosește inima….
Cuvintele vindecă dacă știi să le folosești însă nu întotdeauna putem creea miracole pentru cineva indiferent cât am crede noi.
Inima o are fiecare și ar face bine să o folosească, cuvintele nu își au rostul fără ea.:)

Tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă absență…..

Majoritatea dintre noi ne supărăm când ceva nu iese cum vrei noi, dăm vina pe cei din jur…pe Dumnezeu….
Chiar crezi că totul este haotic?Nu?!?Nimic nu este la voia întâmplării nici măcar o frunza nu cade fără logică….
Am făcut de multe ori lucruri pe care le consideram corect și poate nu a fost bine, pentru că nu întotdeauna ceea ce este corect pentru mine poate să fie corect pentru altul.
„Am lovit” altădată pe alții din frică, din frica de a mă descoperi pe mine așa cum sunt, până la urmă lovindu-mă pe mine însumi….
Așa facem mai mereu din frică, din orgoliu, din postie….sau din neștiință.Ne întrebăm unde este Dumnezeu?….El este … important să îi simți prezența…Dumnezeu nu se uită la faptă ci la intenție, la inima celui care face fapta….
Doamne Doamne nu uită, ci doar ne lasă să ne facem uneori de cap…..și atunci ne mai aducem aminte că nu putem singuri, și ne ridicăm privirea în sus, având impresia că ceva ne scapă….
Dumnezeu este fiecare parte din noi, fiecare din noi are suflu divin, de aceea daca lovim pe cineva, ne lovim pe noi…Dumnezeu nu ne pedepsește, ne pedepsim noi prin cuvintele și acțiunile noastre.
Nu vrem nimic nu o să căpătăm nimic….Tăcerea lui Dumnezeu este uneori răspunsul la ceea ce am cerut, ceea ce am gândit….
Ne place sau nu mereu suntem în poziția de a alege, deși uneori nu avem habar, pentru a alege ce este potrivit va trebui să trăim cu inima…..atunci când trâim cu inima vom înțelege și că tăcerea lui Dumnezeu nu este absență.

Dragostea de frate….

18 Martie, zi de primăvară,
Gânduri de iubire dintr-o altă țară
Pentru un scump și dulce frățior
Ce-i departe acum și mi-e tare dor.
Dor de tine, dor de noi…
De tot ce făceam, copii fiind, in doi.
Uite așa trec anii pe rând,
Chiar de e furtună azi, va fi soare în curând…
Mereu împreună contra tuturor
Iubirea de frate, e una ce o ador.
Și știu că toate sunt pe lume cu rost
Nu contează unde suntem, sau unde am fost,
Sufletele noastre sunt impreună sub acelasi cer
Pe timp de furtună, ploaie, ger.
Mulțumesc din suflet pentru clipele împreună,
Pentru iubirea oferită sufletului drept cunună.

Primăvară și….?!!

Atunci când nu mai poți, închizi ochii și speri la ceva mult mai bun, ceva să îți modifice prezentul…

Până la urmă totul depinde de noi….așa că mai bine lăsăm puțin jos toate grijile și ne bucurăm de viața însăși….căci deși nu vedem binele din cauză că s-au întunecat ochii minții, el este deja acolo….Se spune că cicatriciile sunt niște medalii prețioase iar cei ce au curajul să le poarte cu mândrie sunt cei care acceptă ceea ce a fost, luptă pentru ce va fi și nu renunță la vise.

Credința ne arată că niciodată nu suntem singuri, că avem puterea de a transforma nevăzutul în ceva palpabil, însă e greu să înțelegi ceva ce nu ai trăit pe pielea ta, dar timpul e în favoarea tuturor,  trebuie să avem grijă de gândurile noaste …s-ar putea să fim surprinși că primim ceea ce cerem.

O nouă zi este întotdeauna un nou prilej de a continua lupta pentru ceea ce dorim, pentru noi, pentru ceilalți…iar uneori să ne amintim că nu întodeauna ni se trimit lucrurile pentru care ne rugăm, ci lucrurile de care avem nevoie.

Alegeți să vă colorați sufletul în culori vii chiar și în vreme de furtună, până la urmă oglina noastră sunt toți ceilalți de lângă noi.

Să nu lăsăm ca lumea să se transforme într-un amanet de inimi și dorințe ci să trăim întotdeauna ceea ce vrem să trăim.

O nouă zi …o nouă porție de iubire!